Despre consilierea psihologica si psihoterapie

 Interviu pe care l-am acordat doamnei Marina Șeuleanu in perioada in care am activat ca psiholog in cadrul unui proiect pentru reinsertie sociala a persoanelor cu dizabilitati implementat de Patronatului Medicinei Integrative.

Marina Seuleanu: Ce este consilierea psihologica?

Carmen Paraschivescu-psiholog:

Consilierea psihologica consta, pe scurt, intr-o relatie cu persoana consiliata ce implica in mod principal conversatia, comunicarea, posibil tehnici de relaxare sau imagerie dirijata, dar nu medicamente. Materia prima a muncii terapeutului este cuvantul.

Consilierea si psihoterapia isi propun ajutarea clientului pentru a gasi solutii de rezolvare pragmatica a anumitor probleme psihologice in maniera personala.

Consilierea accentueaza nevoia de a valoriza clientul ca persoana, de a asculta cu atentie si cu empatie ceea ce are de spus si de a-i spori capacitatea de autoajutorare si responsabilitatea pentru propria persoana.

Care sunt, in general, problemele pentru care oamenii cer ajutorul psihologului?

Temele cele mai des intalnite sunt starile sufletesti pe care singuri clientii le pot numi “problematice”: complexe, depresie, atac de panica, anxietate, tulburari de alimentatie, tulburari ale somnului, dependente, stress traumatic si post-traumatic, fobii, timiditate excesiva, boala.

Urmeaza apoi contextele situationale dificile: divort sau separare, pierderea unei persoane dragi, schimbarea locului de munca, dificultati de adaptare la schimbare, stres ocupational, oboseala cronica.

O alta categorie de probleme o reprezinta deteriorarile, tensiunile si conflictele in cadrul inter-relationarii familiale. Unele persoane observa ca relatiile lor cu ceilalti (rude, prieteni sau cunostinte) sunt deficitare, ceva nu se leaga dar nu stiu exact ce si atunci, impreuna cu specialistul, parcurg un demers de autocunoastere si intelegere de sine, de dezvoltare personala.

Ce se intampla efectiv intr-un cabinet in timpul unei sedinte de consiliere ?

Prima sedinta este dedicata formarii unui tablou general al situatiei initiale, prin explorare si dialog. Se stabilesc obiectivele si asteptarile clientului, iar psihologul stabileste un plan terapeutic pentru desfasurarea urmatoarelor sedinte de consiliere. Planul este, fireste, personalizat pentru fiecare persoana in parte.

Mai mult decat alte forme de terapie, psihoterapia pune in centrul activitatii ei omul si nu problema lui. De aceea programul pe care il propune terapeutul pentru atacurile de panica ale unei persoane nu va fi acelasi cu al alteia chiar cu aceeasi problema.

De asemenea, natura raspunsului fiecarui client la o metoda sau alta de consiliere, ii furnizeaza terapeutului un feed back, daca merge pe drumul cel bun cu planul terapeutic, sau, daca nu, il poate ajusta.

In terapie nimic nu se pierde, nimic din ce se spune nu ramane fara un raspuns in starea persoanei consiliate. Fiecare cuvant incepe sa lucreze inca din cabinet, din timpul sedintei, iar cele cu mai multa semnificatie pentru persoana consiliata reverbereaza o perioada, pana cand, lucrand cu problema respectiva, apare ori o rezolvare, o iluminare, ori “inchiderea” functionala a acelei teme.

De multe ori, fara consiliere sau terapie, inchiderea temelor problematice se face “cu forta”, ascundem undeva adanc in suflet lucrurile pe care le-am vrea uitate, dar ele nu dispar doar pentru ca noi ne dorim asta, ci, cateodata, rabufnesc cu o forta mult amplificata. In terapie le scoatem din nou la suprafata, de data asta intr-un cadru securizant pentru client si “le lucram”, le analizam si apoi le inchidem.

O imagine mai plastica ar fi o rana, o taietura, pe care daca nu o speli si o dezinfectezi la timp, o pansezi apoi saptamani la rand, iar ea nu se inchide, mai mult, se infecteaza, supureaza si da multe alte complicatii, pe cand daca e corect tratata ea se inchide, se cicatrizeaza si dispare, uneori nemairamanand in urma nici macar un semn.

Cum reactioneaza oamenii in timpul consilierii / terapiei?

Problematica sedintelor de consiliere este practic infinita, orice fapt de viata poate fi subiect al consilierii. La fel cum oamenii sunt diferiti unul de altul, la fel si reactiile lor sunt diferite in fata actului psihologic. Unii manifesta retragere, rezistenta, altii deschidere si colaborare.

Asa cum aminteam si mai sus, nimic nu ramane la fel ca inainte, lucrurile pot evolua mai intai in “mai rau”, sau in “mai bine”, important e ca ele sa nu ramana la fel ca inainte de inceperea terapiei.

Pe masura ce sedintele avanseaza, de cele mai multe ori starea psihica a clientului se imbunatateste. Devine mai increzator in el si in fortele proprii, gaseste solutii de iesire din cercul vicios in care se invartea pana cu ceva timp in urma, gaseste modalitati prin care sa faca fata unei situatii care parea de nerezolvat.

Consilierul primeste toate schimbarile acestea ca pe un raspuns la metodele aplicate in timpul sedintelor, iar satisfactia este enorma cand, la sfarsitul unei sedinte, face o comparatie mentala asupra felului in care clientul a intrat in cabinet, de cele mai multe ori cu privirea in jos, umerii aplecati, imaginea “poverii” sufletesti, si felul in care iese din cabinet la finalul sedintei, cu capul sus, de cele mai multe ori zambind celor din jur.

Atunci stii ca munca ta a avut succes si satisfactia de a vedea oamenii redeveniti increzatori, eliberati de frica si ingrijorari, este imensa.

Din delicatetea omului care are o durere sufleteasca, unii nu vor sa te incarce cu problemele lor, in mod constient pastreaza cele mai grave aspecte pentru ei, iar atunci cand “sapi” si ajungi la ele, gasesc de cuviinta sa se scuze “nu am vrut sa va incarc cu problemele mele”, convinsi fiind ca altii au probleme si mai mari.

Cum face fata un psiholog pus in fata atator probleme ale celor consiliati ?

Psihologul este si el om si nu ramane insensibil in fata suferintei fizice sau psihice. In timpul sedintei incearca sa se transpuna cat mai bine in pielea persoanei consiliate, sa empatizeze cu ea. El traieste alaturi de cel consiliat durerea, tristetea dar si speranta, bucuria. Poate plange sau rade impreuna cu cel consiliat. Bineinteles isi poate da seama si de limitele pe care le are in anumite cazuri care au o semnificatie deosebita pentru el, si in acest caz poate face recomandarea catre un alt consilier care s-ar potrivi mai bine cazului. Dar, in general, consilierii sunt “antrenati” sa faca fata, prin diferite metode, fiecarui caz, chiar a celor cu o incarcatura emotionala foarte mare.

Am fost intrebata “pe ce se sprijina sufletul unui psiholog atunci cand ii este greu?”, iar primul meu gand a fost ca atunci cand simti ca tie iti este mai greu, stii ca persoanei pe care o consiliezi ii este ceva mai usor, deci, de fapt, te sprijini si iti iei putere exact din munca ta, de la oamenii pe care ii ajuti sa treaca mai usor peste propriile necazuri.

Si nu e un secret faptul ca exista in jurul fiecarui psiholog o retea de alti psihologi carora le poti impartasi din blocajele tale sau incarcatura emotionala acumulata, cu alte cuvinte psihoterapeutii isi fac, periodic, propria lor terapie.