Tulburarea afectiva bipolara (TAB)

Tulburarea afectiva bipolara, denumita inainte psihoza maniaco-depresiva, consta fie in succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale, fie doar a mai multor episoade maniacale/hipomaniacale. Este suficient un singur episod maniacal pentru a putea pune diagnosticul. Cu alte cuvinte, apare o succesiune neregulata si impredictibila intre episoade de escaladare si prabusire a elanului vital si emotional. Episoadele pot sa apara anual sau la distanta de multi ani, interval in care subiectul este eutimic si normal psihic.

In functie de nivelul escaladarii, se disting mai multe tipuri:

• Tip I – cel putin un episod de manie si unul sau mai multe episoade de depresie sau mixte
• Tipul II –cel putin un episod de hipomanie si unul de depresie depresie, fara manie franca
• Tipul cu ciclare rapida (numit inainte ciclotimie) – cel putin patru episoade de hipomanie si depresie intr-un an, cel putin doi ani (un an la copii sau adolescenti)
• Starile mixte- zilnic, cel putin o saptamana, simptomele maniacala/hipomaniacale se asociaza cu cele depresive.

Tipul bipolar II nu este o forma mai usoara a tipului I, ci un diagnostic separat. In timp ce episoadele maniacale ale tipului I pot fi severe si periculoase, indivizii cu tip II pot fi depresivi foarte mult timp, cu alterarea semnificativa a vietii. Episoadele apar primavara sau toamna (desi am avut si pacienti la care apareau numai vara), de fiecare data in acelasi anotimp. Nu se stie niciodata cand va aparea urmatorul episod: poate fi peste un an sau peste cincisprezece; sigur este numai ca vor mai fi episoade maniacale sau depresive.

Virajele afective influenteaza somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul si abilitatea de a gandi clar si de a lua decizii. Desi tulburarea afectiva bipolara dureaza toata viata, iti poti manageria virajele afective urmand un plan de tratament medicamentos.

Desi TAB poate sa debuteze la orice varsta, este diagnosticata in mod tipic in jurul varstei de 20 de ani. Din ce in ce mai multe debuturi apar totusi la varste inaintate si exista studii care acrediteaza chiar un procent de 40% pentru debutul dupa 60 de ani. Simptomele sunt particulare fiecarei persoane si pot varia de la un episod la altul.

Mania si hipomania

Sunt cele mai seducatoare stari ale naturii umane, imposibile in mod normal. E ca si cum ai fi drogat cu marijuana si amfetamine, te simti Dumnezeu si Demon in acelasi timp. Inca nu am vazut maniacal care sa considere (mai ales daca a avut episoade depresive inainte) ca fericirea care a dat peste el este o boala care sa mai si trebuiasca tratata.

Partea si mai proasta este ca apartinatorii reactioneaza prompt (adica duc la psihiatru sau interneaza pacientul) numai in episodul maniacal si uneori nu sesizeaza episodul depresiv, care, fie nu-i deranjeaza, fie li se pare justificat de anumite circumstante, fie le convine, pentru ca in sfarsit fiul sau fiica lor sta in casa si nu mai creeaza probleme.

Episodul maniacal apare peste noapte si tabloul complet se instaleaza in 2-3 zile. Pur si simplu te culci seara normal si te trezesti dimineata ca si cum te-ai fi incarcat la baterie.Te ia prin surprindere si numai cei care au trecut prin mai multe episoade maniacale refuza sa se lase sedusi si iau masuri prompt.

Simptomele sunt aceleasi in manie si hipomanie, cu amendamentul ca mania este mai severa si cauzeaza probleme notabile in functionare si relationare, asociind uneori elemente psihotice.

Episodul maniacal:

• Anormal de optimist, energic, agitat, activ
• Iritabil, conflictual, impulsiv, arogant, agresiv verbal, uneori fizic
• Euforie (stare de bine si de incredere in sine) pina la idei delirante de grandoare
• Absenta oboselii si a nevoii de somn (doua ore de somn ii sunt suficiente) (atentie: nu este insomnie, in care pacientul obosit si somnoros nu reuseste sa adoarma)
• Accelerarea gandirii (gandurile se deruleaza cu mare viteza si il impiedica sa se relaxeze sau sa adoarma); nici un gand sau o idee nu e dusa la capat si aceasta se reflecta in relaxarea asociatiilor, pina la incoerenta, distractibilitate, fuga de idei
• Presiunea de a vorbi (vorbeste mult, tare, cu debit si tonalitate ridicate)
• Impulsivitate in luarea deciziilor si trecerea la actiune (cheltuieste banii in mod iresponsabil, face cadouri necunoscutilor, face investitii riscante, se implica in relatii sexuale riscante, conduce masina imprudent si agresiv)
• Dezinhibitie (comportamentala, sociala, sexuala)

Episodul depresiv major se instaleaza tot abrupt, dar nu chiar ca episodul maniacal, ci intr-o saptamana. 

• Epuizare emotionala cu sentimentul de goliciune, inutilitate, imposibilitatea trairii oricarui afect pozitiv
• Pierderea interesului si a placerii pentru orice activitate
• Modificari semnificative ale greutatii, de obicei crestere prin hiperfagie
• Marcata inhibitie psiho-motorie
• Insomnie sau hipersomnie
• Oboseala si lipsa de energie
• Sentimente de inutilitate sau vinovatie
• Scaderea capacitatii de a se concentra sau indecizie
• Ideatie, planuri sau tentative suicidare

Alte semne si simptome ce insotesc episoadele bipolare sunt anxietatea, melancolia si starile psihotice.

Cand sa cauti un psihiatru

In ciuda extremelor descrise, pacientii cu tulburare afectiva bipolara nu realizeaza gradul in care instabilitatea si exploziile emotionale perturba viata proprie si pe a celor din jur si refuza tratamentul. Ei percep episodul maniacal ca pe o perioada de randament crescut, cu ascutirea inteligentei, a imaginatiei si spiritualitatii, a sociabilitatii si productivitatii. Acestea chiar produc efecte la genii. Van Gogh, Schumann, Victor Hugo, Churchill au fost bipolari. Daca nu esti geniu, cel mai bine e sa cauti un psihiatru, cu atat mai mult cu cat euforia este intotdeauna urmata de prabusirea emotionala, regrete si vinovatie.

Ca in toate tulburarile psihice, nu sperati ca puteti controla simptomele si nu asteptati sa treaca de la sine. Netratat, episodul maniacal poate dura 4-6 luni iar cel depresiv 6-8 luni. Winston Churchill compara episodul depresiv cu niste „caini negri” si facea eforturi colosale sa functioneze. Pacientii mei spun: ”trag de mine ca sa ma pot ridica din pat, sa ma spal, sa ma imbrac, sa ies din casa. Ma simt ca de plumb, totul e in reluare, orice pas e un efort urias. Sunt anesteziata emotional, nu ma intereseaza nimic, nu vreau sa vad pe nimeni, sa aud pe nimeni. Vreau sa fiu lasata in pace pentru ca orice cuvant e un efort si nimic nu are rost. Ma simt ca un zombi, cu atat mai mort cu cat vad  lumea vie in jur.”

Tentativele suicidare sunt frecvente in episodul depresiv. Dupa cum am spus mai sus, in mod paradoxal, rudele unui pacient bipolar nu acorda aceeasi atentie episodului depresiv. Unii nu realizeaza ca retragerea in dormitor, cu perdelele trase si mutenia sunt semnele depresiei, multumiti ca in sfarsit s-a linistit.

Eu imi sfatuiesc pacientii sa fie vigilenti primavara sau toamna si dupa prima noapte de absenta a nevoii de somn sa vina imediat sa incepem tratamentul. Acesta este primul semn si nu mai trebuie asteptate celelalte, pentru ca fiecare nou episod maniacal va lasa in urma regrete si pierderi. Fiecare maniacal isi imagineaza ca farmecul, sclipirea inteligentei si spiritualitatii lui, calambururile, sociabilitatea, forta pe care o degaja ii impresioneaza pozitiv pe ceilalti; in realitate, ceilalti percep o caricatura a persoanei pe care o cunosteau. Cel mai timid si mai pudic barbat ajunge, in timpul episodului maniacal, sa faca propuneri indecente, glume sau gesturi obscene, sa-si descopere calitati de lider sau veleitati politicianiste, sa emita judecati de valoare, sa aplice epitete jignitoare, sa dea lectii superiorilor, sa isi pericliteze locul de munca sau sa-si dea demisia, convins ca in secunda urmatoare va gasi un serviciu in care va fi apreciat la justa valoare si platit de zece ori mai bine. Cei care au mai trecut prin episoade maniacale stiu, devin constienti de gravitatea bolii si reusesc sa-si managerieze episoadele (mergand la psihiatru si facand tratament). Ceilalti se lasa sedusi, refuza tratamentul si, chiar daca se documenteaza sau consulta psihiatrul, sfirsesc prin a declara hotarat ca isi vor tine comportamentul sub control. Nimic mai iluzoriu, pentru ca adrenalina si dopamina sunt ca intr-o oala sub presiune!

Factorii de risc

Pot creste riscul de a dezvolta tulburarea bipolara sau declanseaza primul episod si includ:

• Ruda de gradul intai (parinte sau frate) cu tulburare bipolara
• Perioade de mare stress (decesul cuiva drag sau un eveniment traumatic)
• Abuz de droguri sau alcool

Tratament

Intrucat tulburarea afectiva bipolara insoteste omul toata viata, se recomanda ca si tratamentul sa fie permanent- un deziderat greu, daca nu imposibil de acceptat de catre oricine, la primele episoade, asa ca toata munca noastra de convingere, comparatia cu diabetul, etc, etc, sunt inutile. Numitorul comun este ca toti pacientii intrerup tratamentul la 2-3 luni dupa ce trece episodul maniacal. Depresivii il urmeaza mai mult timp. Ca de obicei, omul invata din greseli si abia  dupa citeva episoade constata ca chiar este depasit de boala si nu reuseste sa o tina sub control, asa cum isi imagina.

Pacientii maniacali, ca si cei schizofreni sau cu alte tulburari psihotice ii transforma pe psihiatri in negociatori. Maniacalul negociaza necesitatea tratamentului, medicatia, dozele, durata. Considera ca a facut vreun hatar familiei ca s-a prezentat la consultatie si ca tratamentul, doza si durata sunt la latitudinea antipaticului de psihiatru.

Atunci cind pacientul, in pofida informatiilor complete pe care i le dau privind cursul bolii si prognosticul, ma informeaza ca decide in deplina cunostinta de cauza si pe proprie raspundere sa intrerupa tratamentul, tot e bine si ma bucur ca mi-o spune. Rau ar fi sa intrerupa tratamentul brusc, pentru ca atunci apare fenomenul de rebound. Adica receptorii neuronali ar fi brusc privati de efectele sedative ale medicatiei recomandate in manie si apare instantaneu insomnia si agitatia. De rusine ca nu te-a ascultat si a patit-o, pacientul merge la alt psihiatru care, necunoscand istoricul si evolutia bolii, isi imagineaza ca este vorba de o recurenta a episodului maniacal si nu de rebound.

 Asa ca ma bucur ca macar mi-a anuntat decizia si il sfatuiesc cum sa scada dozele progresiv  pe o perioada de 3 luni si cum sa identifice si sa ia masuri imediat la urmatorul episod.

In concluzie, tratamentul tulburarii afective bipolare are drept scop managerierea simptomelor din episodul acut si prevenirea aparitiei unui nou episod. Comportamentul periculos, agresiv sau psihotic impune spitalizare si tratament initial injectabil, atit pentru siguranta pacientului si a celor din jur, cat si pentru stabilirea dozelor optime.